În Sibiu a supravieţuit cea mai veche „casă de breaslă” din Transilvania, situată pe latura de nord a Pieţei Mici, atestată documentar pentru prima dată în matricolele bisericii parohiale în anul l370 sub denumirea de hala măcelarilor. Monumentul istoric, situat în Piaţa Mică nr. 21, este una dintre cele mai interesante clădiri obşteşti, întruchipând tipul halei comerciale medievale.

Ca în toate centrele meşteşugăreşti europene, fiecare breaslă din Sibiu avea câte un sediu, de multe ori o casă  proprie, unde se păstrau documentele oficiale, aveau loc întâlnirile dintre membri şi se organizau momentele ceremoniale specifice şi festivităţile breslei.

„Hala măcelarilor”, construită pe două nivele, se evidenţiază din rândul caselor ce mărginesc piaţa, îndreptându-şi faţadele înguste, cu frontoane înalte de tip francon, spre Podul Minciunilor şi spre Turnul Aurarilor, asemănându-se prin poziţia sa oarecum izolată cu un relicvar uriaş.

Parterul a funcţionat neîntrerupt ca spaţiu comercial, divizat în 11 unitaţi, pentru tranşarea şi vânzarea cărnii. Cele opt arcade deschise erau proprietatea obştei din vremuri străvechi, după cum reiese din Statutul oraşului din anul 1589, în care se menţiona faptul că parterul deschis al tuturor caselor din Piaţa Mică era folosit  pentru a proteja oamenii şi mărfurile de ploaie.

Sala de la etaj a fost destinată întâlnirilor de breaslă a măcelarilor şi pentru scurtă vreme a devenit sediul breslei blănarilor. Într-o anumită perioadă, aceeaşi sală a servit drept spaţiu de depozitare a grânelor. În anul 1765 a fost transformată pentru câteva luni în sală de spectacole pentru actorii unei trupe de teatru condusă de actriţa Gertraut Bodenburger.

În anul 1789, cu prilejul unor reparaţii efectuate la clădire, s-a aplicat pe faţadă stema Sibiului cu sabiile încrucişate şi frunzele de nuferi, cum se proceda atunci la toate clădirile publice. În secolul al XIX-lea arcadele de la parter au fost zidite, înfiintându-se mici spaţii comerciale. Între anii 1967 – 1972 au avut loc primele lucrări de restaurare, în cursul cărora s-a redat aspectul iniţial al acoperişului, iar arcadele parterului au fost deschise.

Numele de „Casa Artelor” i-a fost atribuit odată cu intrarea clădirii în posesia Muzeului Brukenthal, spre sfârşitul secolului al XX-lea, când parterul a servit ca spaţiu pentru depozite de artă contemporană, iar sala mare de la etaj drept spaţiu expoziţional, deschis tuturor genurilor de manifestări culturale şi artistice.

În anul 2002, Casa Artelor a trecut în administrarea Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”, fiind complet restaurată cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi al Ministerului Culturii şi Cultelor, primind o nouă destinaţie. Martor al istoriei seculare săseşti din Transilvania, fosta Casă a Măcelarilor a devenit sediul Muzeului de Etnografie Săsească „Emil Sigerus” în data de 1 august 2007. La etajul I funcţionează o sală de expoziţii, iar la mansardă s-au amenajat depozite pentru colecţiile săseşti de ceramică, port-textile şi lemn. La parterul clădirii sunt deschise Galeriile de Artă Populară precum şi ateliere meşteşugăreşti.